Împresurat de creditori, se vede,
Şi neputând plăti cu rele rime,
Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime,
Să ne-asurzeşti cu versuri centipede.

Presupuind că nu te ştie nime,
Că eşti martir ai vrut să faci a crede,
Mai bine masca de paiazzo-ţi şede:
Căci ne-am convins demult de-a ta mărime.

Armeano-grec, lingău cu două feţe,
Îţi ad-aminte ce aveai în straiţi
Când pietre numărai la voi în pieţe.

De-aceea taci şi încă bine paie-ţi
Că nu te regalăm, cum ştim, cu beţe:
Făclie nu-i nemţescul tău opaiţ.